Adierea șase

Acum mult timp… am văzut întreg Pământul acoperit de zăpadă! Era o iarna ce dura de ani… zeci de ani! În peșteră, urmam să mă nasc, să fiu propriul meu tată! Peștera, era păzita de niște lupi mari! Puteam comunica cu ei telepatic! Știam că, odată ce voi fi născut, iarna "far' de sfârșit" avea sa înceteze! Simbolic așa… aș putea să spun că urma să moară moartea!

La fel cam ca, ce simbolizează și luna Martie. O lună închinată lui Marte, zeu al războiului, însă este prima zi a primăverii, ultima lună a anului de rit vechi! Râd de fiecare dată când mă gândesc că, viață începe cu un sfârșit și în același timp cu un început! Fix așa cum este și venirea omului pe lume!

Finalul acestui an de rit vechi, aduce după sine nu doar un nou început simbolic al vieții… vine și cu trecerea într-o noua era! Luna Nouă din Aprilie va reprezenta o închidere și o trecere mare… foarte mare către ceva nou! Orice trecere de acest gen necesită un consum mare de energie! Energia consumată provine din 2 surse: emoții și suflet, bucată din spirit! Va fi nevoie de ambele pentru aceasta trecere, așa că se va deschide cerul pentru sufletele ce vor fi chemate acasă, iar acestea, la rândul lor vor genera emoții ale celor ce au rămas. Ca om, e cel mai ușor să generezi energie din furie, frica… ura… decât de dragoste. Emoția e emoție, fie ea furie, fie ea iubire!

Când cerul se deschide, se deschide și pământul! Pământul încă resimte iarna menționată la început! Abia acum începe să se topească gheața, abia acum se ridică voalul! Încă tremura de frig! Și cel mai tare o va face in jurul Lunii Noi din Aprilie al acestui an! Cei ce ii vor rămâne aproape după acest tremurat, vor vedea soarele și semințele lor au să înmugurească! Am ZIS!

A'HO!